ADN-ul automobilelor moderne: calul putere și roata revoluționară

Sursa: pastiladeistorie.wordpress.com

Știi zilele acelea când trebuie să ajungi dintr-o parte în cealaltă a orașului? Zis și făcut! Scoți Mazda din parcare și în vreo 30 de minute ești în punctul B… dacă nu este oră de vârf. Ți-ai putea imagina viața fără mijloacele de transport cu motor? Până la apariția mașinilor propriu-zise, istoria a consemnat numeroase momente care stau la baza automobilului de astăzi. Hai să urcăm în mașina timpului și să vedem cum era situația în Antichitate și Evul Mediu!

Calul este printre primele mijloace de transport folosite de oameni. Forța lui fizică a reprezentat mobilitate o perioadă îndelungată și a fost apreciată de toate clasele sociale ale vremii. Domesticirea lui a început cu mii de ani în urmă, fiind cunoscut pentru statura impunătoare și rasa ușor de înmulțit. Forța lui a determinat apariția unității de măsură CP („cai putere”) prezentă sub formă de întrebare la fiecare vizită din showroom: „Câți cai putere are Mazda 3 Hatchback Skyactiv-X?” Îți răspundem de acum: 180 CP.

Roata a reprezentat una dintre cele mai vechi și importante invenții. Printre primii care au beneficiat de avantajele ei au fost pakistanezii și indienii. În partea nordică a Caucazului s-au găsit morminte în care nu erau doar oase, ci și… vehicule cu roți. Deci, în unele cazuri, roata juca un rol important în viețile lor oamenilor, atât de important, încât plecau pe lumea cealaltă împreună. 🙂 În Europa, putem vorbi despre apariția roții undeva la 4.000 î.Hr., Polonia fiind recunoscută pentru cea mai veche reprezentare a unui vehicul cu patru roți și două axe.

Romanii au dezvoltat o gamă largă de soluții de mobilitate pentru acea vreme. Aristocrații avea sclavi care îi purtau pe umeri. Toți aveau aceeași înălțime și erau îmbrăcați în costume colorate, făcute din stofă. Aristocratul era așezat pe o pernă, și uneori, era acoperit cu perdele care să-I ferească de trecători.

Cine avea de străbătut distanțe mai mari putea folosi un vehicul mai rapid, o trăsură cu două roți numită cisium, găsită la porțile cetăților. O altă variantă era essedum, o trăsură de proporții ceva mai mari decât cea precedentă. Aceasta era condusă fie de călător, fie de un vizitiu. Carpetum era tot o trăsură pe două roți, însă pretențiile creșteau dacă îți doreai să o folosești. Avea baldachin, perdele și era plină de ornamente. Fura cu ușurință privirile, admirația sau invidia trecătorilor, un fel de Skyactiv-X al zilelor noastre!

Sursa: jch-autoedition.com

Sursa: romae-vitam.com

În cazul în care călătorii aveau nevoie și de spațiu pentru bagaje, alternativa era reprezentată de o trăsură cu patru roți, numită raeda. Însă varianta cu adevărat de lux era carruca, o trăsură cu detalii din bronz, argint sau aur. Era și mai confortabilă, deoarece îi permitea călătorului să doarmă pe parcursul călătoriei. Asta, pentru că la vremea aceea, călătoriile nu durau câteva ore, ci zile și nopți.

Privind în urmă, nu putem decât să ne bucurăm nespus de opțiunile pe care le avem astăzi la dispoziție: salvăm timp, ajungem repede unde avem nevoie, stăm la căldură când afară e frig și ne uităm pe navigație dacă nu știm un traseu. Acum, că am amintit de la ce a pornit mobilitatea, haide să discutăm despre ultimul punct în care a ajuns! Avem în showroom automobile cu mulți CP și pline de tehnologie. Te așteptăm la test-drive!

Leave comments

Your email address will not be published.*



You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>